Mai am un pic și împlinesc 35 de ani, iar ultimii 10 i-am dedicat fotografiei de nuntă. Nu e un domeniu pentru care m-am pregătit conștient. Nu provin dintr-o familie de artiști, nu am avut un părinte pasionat de fotografie care developa filme în baie și nu am avut o înclinație către creație de imagine de mic. Mi-au plăcut mai mult științele exacte și mi s-a părut că pot deține controlul dacă mă pregătesc în direcția asta. Când am descoperit fotografia, mi-am dat seama că, de fapt, nu a deține controlul e cheia, ci tocmai imperfecțiunea modului în care mă pot exprima prin imagine îmi oferă libertate.
Cum am zis, nu vin dintr-o familie de artiști. În casa părinților mei, deși a existat o înclinație către cifre și lucru cu cifrele, se citea mult. Avem și acum o bibliotecă mare, iar în copilărie și adolescență am citit tot ce-am găsit acolo și îmi plac și astăzi povestirile lui Mark Twain și Jules Verne, “Cireșarii” lui Constantin Chiriță sau “La Medeleni” al lui Ionel Teodoreanu. Să nu mai zic de “Colț Alb”, “Coliba unchiului Tom”, “Cărțile junglei” sau “Cuore, inimă de copil”. Mi-am dorit, pe rând, să fiu Tom Sawyer sau Huckleberry Finn, să fiu Tic și să pornesc în căutarea Castelului celor două cruci sau să fiu un personaj din “Colț Alb” care să-l pună la punct pe Smith cel Frumos.
V-ați întreba, ce treabă au toate astea cu fotografia (de nuntă)? Pentru mine au, mi-am dezvoltat spiritul de aventură și mi-am dat seama că tot ce vreau să fac când voi fi mare e să călătoresc, să descopăr noi povești și să cunosc oameni noi. Fotografia a completat armonios toate visurile mele din copilărie, iar datorită fotografiei de nuntă am văzut un pic din lumea asta și am cunoscut mulți oameni care mi-au rămas prieteni. Cu fotografia de nuntă am vizitat 4 continente, 43 de țări și sunt fericit să spun că am cel puțin un prieten în fiecare colț al lumii.
Cum am ajuns la 10 ani de experiență în domeniul ăsta? Răspunsul e “Nu știu”. Aș fi putut să fac orice altceva, la fel cum aș fi putut să nu scriu articolul ăsta. M-am gândit mult, dar am ajuns la concluzia că poate fi util celor care abia acum pornesc pe drumul fotografiei de nuntă. Sunt gândurile mele și nu trebuie să mă creadă nimeni pe cuvânt. Articolul acesta nu e parte a unei rețete de succes și nu reprezintă nici cele 10 porunci ale fotografiei de nuntă. Cred, însă, că va fi util.
1. Nu aparatura contează, ci modul în care e utilizată
Nu m-am considerat niciodată un fotograf talentat, însă mi-a plăcut mereu să învăț și să nu fac lucrurile pe jumătate. Dacă, la un anumit moment al vieții, am decis să fac sau să mă implic în ceva, m-am dedicat 100%. Nu cred că se poate altfel, nu cred că poți să pui un business pe picioare altfel.
Am scăpat relativ repede de sindromul “aparaturii”, pentru că am început cu o trusa completă care n-a fost cumpărată de mine. Practic, am avut șansa să îmi dau seama, fără un efort financiar prea mare, ce mi se potrivește cel mai mult. După 2 ani de fotografie de nuntă, foloseam un Canon 5D Mark II și două lentile care îmi plac foarte mult, Canon 24 mm cu 1.4 și Canon 85 mm cu 1.2. Când a apărut Canon 6D, am început să fotografiez cu 2 camere în același timp. Pe lângă astea, mai aveam în geantă un flash, un transmitter și un receiver de la Phottix. “Keep it simple!” e motto-ul meu.
În primii doi ani, am învățat cum să le folosesc și cum să-mi ușurez munca. Sunt de părere că cea mai bună camera foto e aia pe care o am și pe care știu s-o folosesc cel mai bine. Sunt un tip care învață repede, iar o dată ce am stăpânit tehnica de fotografiere, m-am concentrat să învăț să observ lumina. Observând lumina, am învățat să “ghicesc” repede setările camerei pentru orice scenariu. La nuntă, lucrurile se petrec repede, în cadre și situații de lumină diferite, iar pentru un fotograf care folosește doar modul Manual poate părea un chin.
După ce am învățat să observ lumina, m-am concentrat pe momente și compoziții, asta pentru că nu mă consider un fotograf de creație, ci un fotograf de observație, căruia ii place să spună povestea așa cum se întâmplă. Ei bine, lucrurile astea nu se învață în câteva zile. Se învață și se dobândesc prin exercițiu zilnic, prin educație vizuală, prin antrenamentul ochiului (atenția la detalii pe care un om care nu e fotograf nu le poate vedea), prin studiu zilnic.
Ca o concluzie, dacă fotografiezi doar în weekend, la nunți, și nu lucrezi cu camera în fiecare zi, pe stradă, la stadion, la sala de sport, acasă cu copiii, oriunde, timpul până la a-ți cunoaște aparatura se înzecește. Cele mai multe situații de inconfort, în ziua nunții, sunt pentru că nu îți cunoști aparatura și limitele ei (mai ales la început). Dacă înveți să fotografiezi pe o cameră cu o gamă dinamică restrânsă, vei învața să fotografiezi cât mai bine din cameră, iar când vei trece la o camera cu gamă dinamică mare va fi “floare la ureche”. Apoi, utilizarea unor lentile fixe wide, ca 24 mm, te forțează să te apropii mai mult de oameni și să interacționezi.
Pentru cei curioși să afle ce este în trusa mea astăzi: Canon 5D Mark IV, Canon 24 mm cu 1.4, Canon 24-70 mm cu 2.8, Sony A7 III, Sony 35 mm cu 2.8, Sony 55 mm cu 1.8, flash Canon 580EX, Godox AD200 și un Godox TT350S Mini pentru Sony.
2. Fotografia e importantă, dar modul în care e “împachetată” e mai important
Da, viziunea și modul de a vedea și compune fotografiile sunt importante. Fotografia pe care un client o vizionează pentru prima dată este primul criteriu de selecție. Îi place sau nu-i place. Criteriile de selecție pentru un client venit printr-o recomandare s-ar putea să fie un pic diferite.
De câte ori n-ați primit complimente de la invitați fără ca măcar ei să fi văzut rezultatul final? De câte ori nu v-ați întâlnit cu clienți care aveau o lista scurtă de fotografi cu care s-au întâlnit sau urmează să se întâlnească înainte de decizia finală? De câte ori vi s-a întâmplat să fotografiați într-un cerc de prieteni până când cercul s-a epuizat și s-au căsătorit cu toții?
Din punctul meu de vedere, o conversie are o formulă mult mai complexă și ține de: imaginea și vizibilitatea din piață, recenziile cunoscuților, nivelul de implicare la evenimentele la care ai fost văzut, abilitățile de comunicare și vânzare, experiențele oferite anterior, personalitate (atât a ta, cât și a clienților), hobby-uri și pasiuni comune și, nu în ultimul rând, cât e halatul? Toate astea, însumate, formează percepția clientului asupra ta. Dacă suma coordonatelor de mai sus înseamnă valoare în ochii clientului, prețul halatului e doar un număr.
Fotografia e un criteriu important la început de drum sau la mutarea pe o piață nouă și am simțit asta atunci când m-am mutat de la București la Londra.
3. Să nu am așteptări de la clienți, colegi de breaslă și nici de la evenimente
Nivelul de dezamăgire e direct proporțional cu așteptările. Am înțeles asta în mai multe situații: atunci când am fotografiat prima nuntă în afara României, atunci când m-am mutat din România și atunci când am investit emoțional în oameni, sperând să fiu tratat la fel. Astăzi, abordez situațiile mult mai relaxat, înțeleg că business-ul e business și prieteniile sunt prietenii, că oamenii din viața noastră vin și pleacă, că există prietenii și relații de conjunctură, am înțeles că pot să ofer fără să aștept nimic în schimb și că “dragoste cu forța nu se poate”.
Am învățat să-mi cer scuze atunci când greșesc, pentru că a greși e omenește, și am învățat că e frumos să iert, să fiu iertat și să merg mai departe. Oferim servicii și experiențe care implică așteptări și nu putem mulțumi pe toată lumea, la fel cum nu ne putem mulțumi pe noi înșine.
4. Să nu mă opresc niciodată din a învăța și să investesc constant în educația mea
Lucrăm într-un domeniu atât de complex și nu avem timp să ne plictisim. Suntem norocoși, vă zic! Faptul că suntem mereu într-un proces de creație care implică învățare constantă ne oferă un statut privilegiat. Sunt convins că fiecare dintre voi are cel puțin un prieten care se plânge de rutina job-ului, de colegii de birou, de oboseală psihică și fizică și de zilele libere limitate. Noi, ca freelanceri, avem șansa să ne organizăm timpul cum vrem, să ne alegem clienții și avem posiblitatea să alegem orice direcție de dezvoltare personală, nu una impusă de o companie sau de un șef antipatic.
Pentru mine nu există zi fără să învăț ceva, fără să citesc ceva interesant, fără să am o experiență din care să acumulez ceva. Am un buget anual stabilit pentru cursuri specializate în alte domenii, conferințe, workshop-uri cu alți fotografi și abonamente la platforme de educație. Toate astea pe lângă cantitatea de informație care circulă liber pe lângă noi. Mereu și oricând e ceva de învățat și încerc să nu mă complac în ignoranța. Michael Scott zicea “The day we stop learning is the day we die.”
5. Networking is king
La WEDDCAMP Winter Session, în 2017, spuneam că un business depinde de relațiile de prietenie pe care le-am dezvoltat în liceu. Cred în continuare asta. Altcineva spunea că suntem media celor mai buni cinci prieteni și cred și în asta. Orice business crește cu relații sănătoase, iar un business în fotografia de nuntă e dependent de networking. Contează pe cine cunoaștem și cu cine creștem împreună. Da, ați citit bine, ÎMPREUNĂ. Și mai e un termen în care cred: RECOMANDARE. O parte dintre contractele semnate anual vin ca recomandări din partea altor furnizori din industrie.
De altfel, așa a apărut și WEDDCAMP, din nevoia de a crea un mediu propice pentru fotografii de nuntă din România pentru a se cunoaște mai bine, pentru a lega prietenii și pentru a-și împărtăși experiențele.
6. Banii nu sunt la fel de importanți ca săntatatea și liniștea sufletească
Oricât de egoist ar suna, am învățat că eu contez, că trebuie să mă plac pe mine înainte de a-i place pe alții (colegi, prieteni, clienți) și că dacă sunt sănătos, și fizic și mental, pot ajuta. Desigur, nu pot ajuta pe toată lumea. Banii au și ei rolul lor în dezvoltarea personală.
7. Succesul peste noapte nu există, iar percepția asupra succesului e diferită de la individ la individ
În orice domeniu există o luptă. O luptă pentru a demonstra că ești cel mai bun, o luptă pentru clienți, o luptă pentru a-ti arăta că faci ceva care contează. Nu există succes peste noapte, iar dacă ai câștigat sau vei câstiga la loto e noroc, nu succes. Calea către succes e diferită de la individ la individ și are trei numitori comuni: munca, perseverența și încăpățânarea.
Pentru unii fotografi de nuntă succesul se rezumă la bani, pentru alții la popularitate, dar pentru mine e un mix, câte puțin din fiecare: bani cât să existe siguranța viitorului apropiat, popularitate cât să am de muncă, oameni alături care să mă iubească și pe care să-i iubesc, sănătate și împăcare cu mine.
8. Că sunt mai fericit atunci când ofer decât atunci când primesc
Nu există satisfacție mai mare decât atunci când pui umărul la binele altcuiva. Apoi, un zâmbet, o vorbă bună, o încurajare, pot face ziua mai caldă cuiva. Cred că există un echilibru în lumea asta, o roată care se întoarce. “Bine faci, bine găsești” n-a apărut întâmplător. Evident, fără să aștept nimic în schimb.
9. Să-mi văd de drumul meu
Capra vecinului crește și dacă nu-i port eu de grijă! La fel și a mea.
10. Timpul trece repede
Împărțiți-l cu înțelepciune cu oamenii care contează pentru voi. Nu-l putem aduce înapoi.
Sunt și alte lucruri pe care le-am învățat în ăștia 10 ani și nu pot decât să vă urez tradiționalul #nevedemlaweddcamp ! Vă aștept să completați lista în comentarii!
Dacă v-a plăcut articolul, dați un share pe la prieteni!
Iar dacă sunteți curioși să aflați și mai multe și aveți răbdare 36 de minute, ascultați episodul ăsta al podcastului “Oameni și vorbe” al lui Vali Bărbulescu, căruia îi mulțumesc încă o dată pentru privilegiul de a fi împărțit un microfon cu el.
Mă puteți urmări pe instagram (personal / business) și pe site-ul meu.
