Primul aparat l-am primit în liceu, prin 2005. De când am inceput să folosesc acei primi 3Mp, n-am mai văzut nimic la fel. Dar mi-a luat cinci ani să-mi dau seama că vreau să fac fotografie, timp în care fotografiam peisaje, portrete de prieteni și ajutam amicii din ONG-uri studențești cu evenimentele lor.
Abia in următorii cinci ani, petrecuți ca freelancer, am început să mă consider într-adevăr un fotograf profesionist. Prin curiozitate și intuiție reușesc să descompun lumea. Prin fotografie analizez elementele în relație. Adică ceea ce fac si în genul meu preferat de fotografie: fotojurnalismul.
Cu timpul, am învățat că toate cadrele, indiferent de calitatea lor, te fac mai bun. Am invățat lecții noi din fiecare gen abordat, inclusiv din fotografia de interior, produs sau sport. Atunci când fotografiez o nuntă aplic nu doar ce știu, dar transfer și o parte din mine. Mă adâncesc, deplin și fără temeri, în eveniment și revin la suprafață ziua următoare.
E singurul mod în care știu să lucrez ca fotograf, pentru că fotografia e acum o parte importantă din mine.
